În comuna Teișani, sat Olteni, există un mai multe magazine generale destinate locuitorilor pentru aprovizionarea cu cele necesare. Înainte de asta, locuitorii comunei erau obligați ori să găsească un alt magazin ori să meargă până la cel mai apropiat oraș, Vălenii de Munte, cam la 8 km sau 15 minute de mers cu mașina din centrul Teișaniului. Cu toate astea, în comună se află mai mult de opt mici magazine generale.

Prima dată când am mers într-unul dintre aceste locuri am simțit că mă sufoc. Îmi doream o simplă ciocolată, un comision rapid, dar pentru a procesa fiecare produs și a găsi ce am nevoie, creierul meu a avut nevoie de ceva timp. Fiecare centimetru din magazin era împânzit de produse, așa de mult încât mă simțeam de parcă am ajuns în geanta lui Mary Poppins. Eram confuz, confuz precum era și vânzătorul când m-a văzut analizând fiecare colțișor de magazin timp de 10 minute pentru a veni la casă numai cu un baton de ciocolată cu nucă de cocos. Vă asigur că ciocolata a avut un gust special după tot efortul petrecut pentru a-l găsi. Lucrul ciudat însă, a fost faptul că mi-a plăcut sentimentul. Recunosc că uneori intru în aceste mini-marketuri fără a intenționa să cumpăr ceva în mod special. Pur și simplu mă las purtat de haos.Nu tu ești cel care alege inelul, ci el își alege stăpânul, i-a spus Gandalf lui Frodo Beggins în the Hobbits Shire. Măcar în cazul ăsta nu sunt singurul care să care o mare povară. Ultima dară când am fost acolo am plecat cu un alt baton de ciocolată cu aromă de banane, și a avut gust de pantofi, dar am încredere că următoarea dată va fi mai bine.

Acestea fiind spuse, am decis așadar cu câteva zile în urmă să derulez o mică investigație despre aceste locuri. Motivul din spatele interesului meu, în adiție la cele deja menționate, este fpatul că în alte părți ale lumii, precum Italia dacă e să vorbim despre contextul din care vin, puterea hegemonică a marilor companii a dus la dispariția acestor magazine tradiționale, strivite sub greutatea lor, strivite sub greutatea globalizării.

Pentru a investiga, am decis să mă folosesc de două metode: simplă observație și redactarea unui chestionar pentru vânzători și o parte dintre clienți. Rezultatele chestionarului țin de 6 din cele 8 magazine observate de-a lungul comunei. În ceea ce privește participanții, de-a lungul acestui articol vor respecta și menține anonimitatea magazinelor, a clienților și a vânzătorilor.

Unul dintre primele elemente ce mi-a atras atenția la aceste magazine a fost organizarea spațială a bunurilor.Am observat că spațiul interior al celor șase magazine studiate a fost în general împărțit în două zone. Uneori diviziunea este definită de aranjamentul rafturilor, tăind o cameră în două secțiuni, alteori diviziunea e marcată prin folosirea a două camere diferite. Criteriul de împărțire ține de organizarea bunurilor în două mari categorii: alimente și bunuri de altă natură. În ceea ce privește primul grup, am observat că o parte substanțială din mâncare este alcătuită din diferite tipuri de gustări și alte alimente împachetate destinate consumului rapid. Sunt comune și frigiderele cu carne și brânză, precum și inevitabila pâine care poate mereu fi găsită în spatele casei de marcat. Unele dintre el vând și unele tipuri de legume, cele mai comune fiind cartofii sau ceapa, iar altele sunt mai degrabă specializate în cofetărie.

Ce Au Oamenii Nevoie

Într-una din sesiunile mele investigative, urmând cu strictețe clichéul american al unui STAKEOUT, cafea într-o mână și gustări în cealaltă (din păcate nu am găsit gogoși), am dat de camioneta ce livrează pâine. Având în vedere că pâinea pe care alimentarele o vând este aceeași pentru toate, mă așteptam ca pâinea să vină din același loc pentru toate. Am descoperit însă că pâinea este adusă din trei locuri diferite, două de pe lângă Ploiești și una din Drajna. Mai mult decât atât, pâinea e cu siguranță alimentul cumpărat cel mai frecvent de către clienți. În 12/12 chestionare adresate vânzătorilor și clienților, pâinea a fost numită ca fiind una din cele trei cele mai cumpărate alimente, în 11/12 dintre acestea fiind chiar primul aliment scris dintre cele trei.

Cercetarea noastră sugerează două chestiuni care ne-au fost amplu demonstrate de rezultatele chestionarelor și sunt sprijinite de elementele de mai sus:

1) Marea majoritate a produselor sunt cumpărate de proprietari la vrac.

2) Oamenii cumpără în general maxim 5 produse.

În ceea ce privește primul punct, trebuie să recunosc că nu m-am așteptat ca aproape toate alimentarele, cu o singură excepție și asta în cantități mici, să nu vândă produse locale. Având în vedere că mulți dintre locuitorii comunei au câmpuri sau animale, mi s-a părut ciudat să nu găsesc legume, lapte sau ouă de la vecini. Gândindu-mă la asta mintea mă duce cu gândul la fraze pe care le-am auzit în jur precum: ”Am așa de multe ouă că nu știu unde să le pun”. De altfel, este ceva comun pentru cei care au cotețe mari de găini să împartă din ouă cu membrii familiei și vecini, de exemplu. Motivul principal pentru care astfel de produse nu sunt vândute în alimentare: magazinele vând ceea ce oamenii au nevoie, produse pe care nu ar avea de unde altundeva să le cumpere.Alimentele precum ouăle sau brânza pot fi cumpărate de la unele case, precum cele ale ciobanilor, dar mai presus de toate sunt date la schimb sau donate în cartier. Luând asta în considerare, un cadou reprezintă un fapt social total ¹ ,ceea ce înseamnă că reprezintă un element fundamental în crearea și menținerea relațiilor sociale, contribuind la coeziunea socială și la apropiere. The MECHANICS dăruirii de cadouri include inevitabil și schimbul ², creând tipuri de relații în care ajutorul reciproc devine o certitudine, fiind alimentat de același simț al obligației de a da ceva înapoi. Într-o zi cineva din Teișani mi-a zis că o frază des folosită este: ”Dacă casa ta e în flăcări, pricum care va veni să arunce o găleată de apă e vecinul!”. Așadar nu e deloc productiv să ai o relație proastă cu cei din cartierul tău.

În privința celui de-al doilea punct, datele arată că mai mult de 50% din clienți cumpără între 1 și 3 produse,în jur de 30% de la 3 la 5 produse și 15% de la 5 la 7, numai 5% dintre clienți cumpărând mai mult de 7. Mai mult, conform datelor ³ , alegerea de a merge la un magazin sau altul nu pare să țină de o locație specifică, cât pur și simplu de proximitatea față de casă. De altfel, numărul și poziționarea strategică a magazinelor reușește în mare parte să acopere întreaga comună și, cu excepția câtorva excepții ⁴ , toate vând cam aceeași gamă de produse.

Din punctul meu de vedere, tipul general de cheltuială pe care clienții o fac poate fi definită ca fiind ocazională și/sau focalizată. Este ocazională și poate și se concentrează pe produse specifice. Într-una dintre ”ambuscadele” mele, am observat că au parcat câteva mașini, au intrat și-au cumpărat pâine și niște ACCOMPANIMENTS și apoi s-au întors de unde au venit. Acest lucru ne poate spune că clienții respectivi nu au intrat în magazin pur și simplu pentru că erau în zonă, ci că au venit special pentru a cumpăra un anumit produs și apoi au plecat înapoi.

Ca să fac un rezumat, produsele sunt cumpărate la vrac, iar clienții nu folosesc aceste locuri pentru cumpărături de lungă durată ⁵ , ci în general pentru a cumpăra unul sau mai multe produse specifice care se referă la o oportunitate, fie că vorbim despre o gustare de după școală, îmbogățirea unui preparat sau cumpărarea ingredientelor necesare unei rețete.

Un Potpuriu Luptând Cu Globalizarea

Așa cum am menționat, cealaltă parte a sufletului magazinelor generale este reprezentată de toate acele produse ce nu au legătură cu mâncarea. Dacă ar trebui să pun aceste obiecte într-o unitate ideologică largă, aș face-o cu numele de ” obiecte pentru viața zilnică”. În această categorie găsim: produse pentru gospodărie, produse de curățenie, jucări pentru copii, lumânări înfățișând sfinți, găleți și ligheane, chiloți dar și pălări, șosete, mânuși. Pe scurt, un potpuriu de obiecte.

E interesant că nici unul dintre vânzători nu a menționat produse dinafara grupului alimentelor printre cele mai vândute produse. Deși nu toate produsele din zona ”cealaltă” au fost menționate la întrebarea ”numește alte produse care sunt vândute aici”, acestea sunt prezente în egală măsură în fiecare magazin – niciunul dintre acestea nu vindea doar mâncare.

Unul dintre magazine m-a impresionat în mod special. Erau niște haine la reducere: un pulover, un hanorac, un tricou și o pereche de pantofi pentru copii. Având în vedere că nu aveau etichetă și exista câte un produs din fiecare, e plauzibil ca acele produse să fi fost la mâna a doua.

Fiecare magazin, în felul său, încearcă să satisfacă nevoile cetățenilor.Acesta este motivul pentru care găsim așa o mare varietate de alte produse. Dorința acestor magazine este să pună la dispoziție produse care sunt utile și uneori chiar indispensabile vieții de zi cu zi.

Aceste locuri sunt, pentru moment, supraviețuitoare ale inevitabilului proces de internaționalizare ⁶ , procesul ce își imaginează globul ca un singur oraș fără granițe și bariere în care ‘’local’’ este un simplu cartier lângă capitală. În Teișani, aceste magazine sunt sănătoase și reprezintă una dintre centrele majore de agregare unde oamenii se pot întâlni și împărtăși. Nu sunt legați de nici un nume mare și nimeni nu le spune ce ar trebui să vândă sau în ce sector ar trebui să se specializeze. Citând numele unuia dintre acestea, ele sunt the Dream Shops (Magazinele de Vis).